Ce se poate întâmpla într-o după-amiază liniștită, în timpul unui banal drum la spălătorie? Nimic interesant, s-ar zice. Dar dacă ești un ursuleț curios și pus pe joacă, lucrurile se pot schimba într-o clipă pornind chiar și de la un lucru neînsemnat, cum ar fi un buzunar. Un urs atât de simpatic, cu o salopetă de catifea care are chiar și nasturi — doi — să nu aibă și el un buzunar?  

Ilustratorul american DON FREEMAN (1908–1978) s-a născut în San Diego, California. S-a arătat interesat de artă foarte devreme, pe când era încă școlar. A urmat cursurile de la San Diego School of Fine Arts, iar în 1928, cu un an înainte de Marea Criză, s-a mutat la New York. O vreme și-a câștigat existența ca trompetist în cluburi de jazz, dar nu și-a neglijat nici pasiunea pentru ilustrație. În desenele sale din acea perioadă, Freeman a surprins viața de zi cu zi a oamenilor din marele oraș american lovit puternic de criză. A devenit un colaborator constant la The Herald Tribune, The New York Times sau The Theater Magazine.

Pentru că și-a pierdut trompeta în metrou într-o seară în care încerca să schițeze portretul unui călător, Don Freeman s-a decis să se dedice în întregime graficii. Din 1951 a început să scrie și să ilustreze cărți pentru copii. „Simplitatea este esența unei povești pentru copii, iar nu simplismul, cum se crede uneori” spunea Don Freeman. „Fiecare pagină trebuie să fie vie. Trebuie să existe mereu un element de suspans care să te facă să dai pagina ca să vezi ce se-ntâmplă.”